Oreionul sau mums este produs de către un virus care atacă glandele salivare. Cel mai des se poate ăntâlni la copii de 3-15 ani. Cine a făcut oreion este imun faşă de boală toată viaţa. Incubaţia oreionului este de 14-21 de zile.
Simptomele oreionului sunt: frisoane,febră, lipsa poftei de mâncare, umflarea gladelor salivare care sunt dureroase. Tratarea se va face cu repaus la pat cu multe lichide şi mâncăruri uşor de înghiţit , medicamentele pentru scăderea febrei este bine să le daţi cu o jumătate de oră inainte de a mânca astfel mâncatul nu va fi aşa de dureros.
În timpul boli nu va avea contact cu alte persoane deoarece este o boală foarte transmisibilă.
Pentru prevenire trebuie vaccinat copilul la 15 luni şi revaccinat la 11 ani.
În perioada de stare apare o tumefacţie a feţei, situată înaintea şi dedesubtul urechilor. Tumefacţia (umflătura) este localizată la început la o singură parte, apoi apare, de obicei, şi la partea opusa. Uneori este nedureroasă, alteori este foarte sensibila. În timpul masticaţiei şi înghiţitului, copilul simte o durere vie în gât cu iradiere spre urechi, ceea ce impune o alimentaţie lichidă sau semisolidă. Boala poate cuprinde şi celelalte glande salivare (glandele submaxilare şi sublinguale).
Oreionul durează 5-12 zile. Copilul poate fi adus în colectivitate după 14-21 zile, când a disparut tumefacţia. În marea majoritate a cazurilor, boala se vindecă fără urmări. Copiii mici fac forme uşoare.
Tetanos: este o boală care nu este transmisibilă si atacă musculatura.
Cauza boli este o bacterie care trăieşte în intestinele cailor şi vacilor care prin golirea prin scaun ajung în sol, infecţia se produce prin accidetarea unei părţi ai organismului având contact cu solul infectat.
Perioada de incubaţie este scurtă. Simptomele sunt: febră, slăbiciune, febră musculară cârcei în muşchi,faţă rigidă, coloana vertebrală îndoită în spate, probleme de răsuflare şi de circulaţie.
Tratarea locului accidentat se va face local şi este recomandat să duceţi copilul la medic pentru a îl revaccina cu vaccinul anti-tetanos. De altfel toţi copii ar trebui vaccinaţi la 3,4,5 luni şi revaccinaţi la vârsta de 11 ani.
În caz că copilul a făcut tetanos generalizat, tratarea necesită o spitalizare într-un serviciu de reanimare.Eaa constă, în afară îngrijirilor specifice care se aduc unei plagi dacă ea este înca reparabilă (dezinfecţie, antibioterapie), la administrarea în doza mare de ser anti tetanic uman (gamaglobuline specifice) şi mai ales la încercarea de a face să cedeze contractiunile prin folosirea de miorelaxante: barbiturice sau benzodiazepine în doza mare, chiar curară în cazurile foarte grave. Scopul este acela de a evita asfixia, aşteptând încetarea spontana a efectelor toxinei.