Epilepsia este o o tulburare neurologică comună care se datorează unor factori care interferează cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descărcări electrice bruşte, excesive şi dezorganizate, care duc la apariţia convulsiilor. Depinde în care parte a creierului se produc aceste descărcări electrice şi în funcţie de acestea depind ce fel de convulsii va avea pacientul. Convulsiile sunt de mai multe feluri ele pot acţiona asupra mişcărilor, vorbiri, asupra simţurilor, funcţionări inimi, glandelor respiratori. Ele pot fi cu acţiune pozitivă sau negativă de exemplu:pacientul devine rigid sau începe să se scuture din tot corpul, nu poate scote sunete sau striga tare. În spatele acestor convulsii se poate găsi întotdeauna o malformaţii ale creierului ca de exemplu: o tumoare, traumatisme cerebrale, infecţi cerebrale, accidente vasculare cerebrale. Alte ori se pot detecta probleme metabolice ca nivelul scăzut de glicemie în sânge. Se poate întâmpla să nu găsim nici o explicaţie medicală . În timpul unei convulsii cu o electroencelogramă se poate detecta cauza convulsiei. Epilepsia se clasifică după mai multe criterii : după ereditate pot fi moştenite din familie sau procurate în timp,apoi după un EEG si după data primei convulsii. Noi vom vorbi aici despre epilepsia cu convulsii generalizate.

Acestea se caracterizează prin:

- cel mai des copiilor, apar între 5 şi 12 ani şi se prezintă prin lipsa temporara a conştiinţei, câteodată persoanele privind in gol. Crizele încep şi se încheie brusc;

-Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea bruscă şi temporară a tonusului muscular;

-Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criză. În timpul fazei tonice, ritmul respiraţiei poate scădea sau poate înceta, ea revenind în timpul fazei clonice la un ritm mai scăzut. În timpul fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. În timpul episodului epileptic, limba şi buzele pot fi muscate. CONTRAR PĂRERII GENERAL ACCEPTATE, NIMIC NU TREBUIE SĂ FIE PUS ÎN GURA PERSOANEI ÎN TIMPUL UNEI CRIZE, ÎNTOARCEREA SA PE O PARTE FIIND SUFICIENTĂ PENTRU A IMPIEDICA SUFOCAREA SA.

În timpul convulsiei se poate întâmpla ca copilul să piardă urina sau scaunul pe el. După ăncetarea convulsiei nu îşi va aduce aminte de nimic ce sa întâmplat între timp.

O altă formă a epilepsiei este Status epilepticus această formă are cel mai mare factor de risc deoarece se caracterizează prin crize prelungite sau repetitive, fără o perioadă de recuperare între atacuri. Aceste atacuri implică riscuri, dintre cele mai grave: obstrucţia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem cerebral, hipoglicemie, alterarea funcţiilor SNC.

Altă formă a epilepsiei este epilepsia cu crize parţiale simple: în aceste crize, conştienţa este menţinută. Totuşi, persoanele care au acest tip de crize îşi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se pot mişca până când criza nu a trecut. Ele îşi pot aminti exact ce s-a întâmplat în timpul crizei. Această formă a epilepsiei se mai numeşte şi epilepsia şcolară deoarece acest fel de epilepsie sunt mai dese la copii şcolari. datorită faptului că criza ţine foarte puţin de multe ori nici nu se obsearvă.

Epilepsia cu crize BBN este epilepsia care va apare deja în primul an de viaţă, cauzele pot fi genetice, sau accidentarea în timpul naşteri, crizele se extind la tot corpul micuţului ,capul îi cade întro parte corpul se în ghemuieşte braţele şi le ridică şi le îndoaie ca la un salut mohamedan din cauza aceasta se mai numeşte şi crize salaam. Aceste crize se pot repeta şi de 100 de ori pe oră.

Crizele parţiale de epilepsie sunt atunci când doar unul dintre părţile corpului este afectat.Medici în asemenea cazuri trebuie să afle că în care parte a creierului se produc aceste crize pentru a încerca să prevină generalizarea lor.

Stabilirea diagnosticului este vitală pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor. Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog şi este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta.

Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc normal antiepileptice. Scopul consta în găsirea unei medicaţii antiepileptice eficiente care sa determine cele mai puţine efecte adverse.

Eficienţa antiepilepticelor în prevenirea convulsiilor este de 60-70%. Deşi multe persoane suferă efectele adverse ale acestor medicamente, acesta este cel mai bun mod de a preveni convulsiile. Beneficiile depăşesc de obicei neajunsurile acestor medicamente.

Primul ajutor în cazul crizelor de epilepsie sunt: dacă crizele sunt scurte nu vom avea ce face că trec de la sine, în schimb la crizele mari unde este pierderea conştinţei trebuie să dăm primul ajutor, trebuie bolnavul culcat pe o parte ca să nu se înece cu saliva, nu îmipedicaţi sub nici o forma reacţia de mişcare a membrilor doar aveţi grije să nu se lovească în ceva , dacă nu cedează criza în câteva minute chemaţi salvarea, dacă sunteţi învăţaţi cu crizele pacientului şi ştiţi să daţi medicaţia inter-rectală atunci daţi neîntîrziat ca criza să înceteze. După încetarea crizei lăsaţi bolnavul să se odihnească.