În general un copil până la vârsta de 4-5 ani reuşesc să nu mai facă pipi în pat ci să se trezească dacă le trebuie. Mai sunt însă cazuri când copilul la această vârstă să mai facă câteodată pe el. Problema micuţilor care fac pipi pe ei este denumită medical enurezis aceasta afectează aproximativ 15% dintre copii, în principal băieţi. Enurezisul nocturn este cea mai frecventa tulburare a controlului sfincterian apărută la copii. Enurezisul se defineşte prin emisie involuntară de urină (nocturnă, diurnă, mixtă) cu o frecvenţă de 1-2 ori pe luna la un copil care a depăşit vârsta de 4-5 ani. Cel mai adesea, enurezisul este cauzat de dezvoltarea mai lenta a controlului vezicii urinare. Enurezisul nocturn este de doua tipuri: primar şi secundar. Numim enurezis primar atunci când copilul până la vârsta de 5 ani nu a avut perioade să fie uscat în timpul nopţi, în acest caz nu se cunosc cauzele .La enurezisul secundar copilul a avut o perioadă în care nu a făcut pe el noapte dar, udă patul accidental pe timpul nopţii. Enurezisul poate să fie nocturn când se întâmplă noaptea şi diurn atunci când se întâmplă ziua ,cel mai frecvent este cel nocturn. Primul lucru care trebuie să îl faceţi dacă observaţi acest lucru la copil este să consultaţi un medic pentru a afla din ce cauza face copilul pipi pe el . Cauze pot fi mai multe : întârziere în creştere şi dezvoltare;hormonul antidiuretic în cantitate redusă, ce determină producerea unei cantităţi mai mari de urină; capacitatea vezicală redusă;factorii genetici şi constituţionali (copiii părinţilor care au udat patul în copilărie);somnul profund, constipaţia;dieta, produsele lactate, citricele, ciocolata şi alte alimente bogate în zahar sau coloranţi;sexul masculin este mai predispus;factorii psihologici şi sociali (probleme emoţionale şi conflicte situaţionale ca urmare a naşterii unui frate sau surioare, despărţire de părinţi, schimbarea grădiniţei, şcolii, locuinţei)infecţia rinichiului sau a vezicii urinare;defecte din naştere a tractului urinar. În multe cazuri, enurezisul se remite spontan, o data cu creşterea. Totuşi, părinţii nu trebuie să se bazeze pe faptul ca este o problema trecătoare. Este important să se ia măsuri în primul rând privind restricţia de lichide. După ora 18:00, copilul nu va mai consuma lichide, apa fiind interzisa cu desăvârşire. De asemenea, înainte de culcare, micuţul va fi dus la baie să urineze. O soluţie modernă este utilizarea unor sisteme de alarmă care trezesc copilul atunci când uda aşternutul, metoda ce contribuie astfel la formarea unui reflex care să-l înveţe pe copil să se trezească la timp pentru a merge la baie. Psihoterapia este o metoda terapeutica importanta în abordarea enurezisului. Recompensarea copilului, atunci când reuşeşte să nu mai facă pe el, îl motivează în scopul formarii obiceiurilor corecte de urinare. De asemenea, psihologii recomandă părinţilor să le ceară copiilor de vârstă şcolară să ţină un jurnal sau un calendar în care să îşi noteze nopţile umede şi cele uscate. Apoi se face un bilanţ după 30 de zile şi, dacă înregistrează progrese, i se acordă o recompensă. Dacă enurezia este consecinţa unei tulburări psihologice, nu uitaţi că dialogul rămâne cea mai buna modalitate de găsire a soluţiilor. Copilul are nevoie să se simtă în siguranţă. Nu îl certaţi şi nu ezitaţi să îi spuneţi că îl iubiţi în continuare orice ar face. În cazul în care copilul pe lângă faptului că face pipi pe el mai are şi alte simptome ca: dureri abdominale;urina tulbure sau roşiaticăcopilul urinează mult mai des decât în mod obişnuit;plâns sau disconfort în timpul urinatului;când copilul are peste 4 ani şi elimina involuntar atât urina cât şi materii fecale;copilul scapă pe el mai des decât o făcea înainte; copilul care a avut o perioada de control mai lunga de 3 luni şi a început din nou să ude patul mai des decât înainte;senzaţie puternică de sete, trebuie consultat medicul care îi va prescrie medicaţia de care are nevoie.