Din 1000 de copii 7 au avut o criză de epilepsie, aceşti copii au nevoie de o atenţie deosebită şi fiecare în parte are nevoie de o îngrijire specială specifică gravităţi boli lui.
Nu toţi au o formă gravă de epilepsie, majoritatea copiilor au o formă simplă de epilepsie, doar puţini sunt cei care au crize grave. Crizele apar adeseori noaptea, si foarte rar, eventual odată pe an se simt rău.

Dacă au o îngrijire corespunzătoare şi o medicaţie adecvată pot trăi ca şi copiii sănătoşi. În ziua de azi medicii pot să trateze în aşa fel copiii, ca 80-85% dintre ei nu mai fac crize şi 75% se însănătoşesc, adică după scoaterea lor de sub medicaţie nu vor mai face crize de epilepsie.
De multe ori părinţii ascund boala copiilor lor, din cauza discriminării acestora,boala fiind considerată nevindecabilă. Ar fi importanta informarea despre această boală, pentru a conştientiza societatea că la cei mai muţi copiii epilepsia este doar un episod trecător şi nu afectează capacitatea lor intelectuală, nici acomodarea lor în societate. Multi oameni celebri au suferit de epilepsie: Van Gogh, Dostojevski, Julius Cesar. Important este ca aceşti copii să nu se simtă izolaţi sau excluşi  de ceilaţi,i să ia parte la toate activităţile şi programele şcolare. Copii care suferă de epilepsie pate să facă şi sport, să participe la orele de sport, poate să înveţe să înoate sub supraveghere, poate să se dea pe bicicletă cu cască de protecţie pe cap şi pot şi patina.

Pentru a-l feri de accidentare în timpul crizelor prin casă ar trebui colţurile mobilierului să fie lipite cu ceva moale, întrerupătoarele să nu fie lăsate fără protecţie, uşile cu sticlă să aibe grilaje de protecţie, să nu facă copilul baie singur în vană ar fi indicat să facă doar duş. 

Epilepsia nu schimba caracterul unei persoane, dar la unii copii se observa modificări ale dispoziţiei sau comportamentului, aceştia devenind iritabili sau retraşi. Comportamentul iritabil sau agitat poate să apară ca efect advers al medicamentelor antiepileptice.
Copiii sunt sfătuiţi să discute despre sentimentele legate de boala lor. De asemenea, este important ca aceştia să nu fie trataţi în mod diferit faţă de fraţii sau de prieteni lor.

O altă opţiune de tratament pentru copiii ai căror crize nu pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor este dieta cetogenică -bogată în grăsimi şi cu conţinut scăzut de carbohidraţi. Răspunsul copilului la aceasta dieta va fi atent monitorizata atât de medicul specialist cât şi de medicul nutriţionist.

Uneori crizele copilului sunt provocate de anumiţi agenţi declanşatori: stres, agitaţie, plictiseală sau lipsa somnului. Părinţii pot ţine o evidenţă a crizelor pentru a vedea dacă se repeta anumiţi factori, caz în care se recomanda evitarea pe cât posibil a acestora.