Este o inflamaţie a amigdalelor provocată, cel mai frecvent, de viruşi sau de bacterii. Amigdalele sunt situate în partea posterioară a gâtului, câte una pe fiecare parte, având rolul de a împiedica răspândirea infecţiei în organism. Amigdalita acută şi amigdalita cronică ( repetate pusee de amigdalită acută, hipertrofie dură sau atrofie a amigdalelor). aceste au un debut brusc cu febră, frison, cefalee, fund de gât congestionat, dureri intermitente mai ales la deglutiţie, senzaţie de uscăciune a gâtului cu agravare nocturnă, sete, limbă roşie cu depozit gălbui, puls superficial şi rapid.Amigdalita infecţioasă devine periculoasă dacă este prezentă de 3 ori într-un an sau de 7 ori în decurs de 2 ani şi atunci este recomandată operaţia. Amigdalita se manifestă prin următoarele semne şi simptome: durere în gât, cefalee, febră şi frisoane, ganglioni dureroşi şi măriţi de volum în regiunea capului şi gâtului. Principalul simptom al amigdalitelor este prezenţa gâtului inflamat şi dureros la care să mai adaugă alte simptome adiţionale, precum: febră, congestie nazală şi guturai, noduli limfatici imflamaţi. Cauzele apariţiei amigdalitei sunt: factori fizici - băutură rece, alimente prea reci/fierbinţi, curent, care produc o iritaţie la nivelul mucoasei sau factori infecţioşi. Netratată, o infecţie poate duce la formarea unui abces în interiorul sau în jurul amigdalelor, sunt anumite tulpini de streptococi ce duc la complicaţii tardive, printre care inflamarea rinichilor nefrită şi reumatismul articular acut. Tratamentul amigdalitei constă, pe lângă medicaţia obişnuită, în odihnă şi consumul de lichide. Antibioticele de generaţie 2 au făcut ca tratamentul amigdalitelor să fie mult mai uşor şi intervenţiile chirurgicale mai rar întâlnite. După adenotonsilectomie, amigdalele nu mai cresc la loc.  Pentru că amigdalita cronică poate fi începutul unor boli grave (reumatism articular acut, cardită reumatoidă, glomerulonefrită acută, etc.), dezintoxicarea şi creşterea pe cale naturală a imunităţii organismului trebuie făcută rapid şi complet, după primul puseu de amigdalită acută. Episoadele acute se tratează cu antibiotice, conform indicaţiilor clasice; în cazurile cu alergii la antibiotice se recurge la fitoterapie cât mai repede de la debutul bolii; amigdalită cronică, manifestată cu frecvente pusee de amigdalită acută se tratează bine homeopatic şi fitoterapeutic; dacă medicaţia (alopată combinată cu fitoterapia) este bine condusă, puseele se răresc până la dispariţie. Amigdalita cronică, după cum am amintit, se poate trata profilactic cu legume şi fructe crude, bogate în vitamine şi minerale cu proprietăţi antitoxice şi antioxidante. Fitoterapeuţii recomandă cure de legume şi fructe de culoare roşie şi portocalie, cum ar fi: cura de cireşe, vişine, caise, piersici, pepeni galbeni, pepeni roşii, struguri. Pentru că unele fructele de pădure pot avea şi un caracter alergen, fitoterapeuţii recomandă sucul bine filtrat obţinut din aceste fructe sau ceai din fructe de pădure. Salatele de legume (morcov, sfeclă roşie, ţelină, varză, spanac) nu trebuie să lipsească de la nici o masă. Cel mai indicat este ca atunci când apare prima simptomă să duceţi copilul sau adultul să mergă la medic şi să urmeze tratamentul prescris de el.