Printre factorii care determina apariţia gutei se număra moştenirea genetică, tulburările în metabolismul acidului uric (n.r. - acid care se depune sub formă de cristale la nivelul articulaţiilor), prezenţa obezităţii sau a bolilor renale, consumul mare de cafea şi alcool, ori efortul muscular intens. Şi folosirea în exces a diureticelor duce la agravarea bolii.
Guta este dată de un exces de acid uric în sânge, ceea ce poartă numele de hiperuricemie. Ea se manifestă printr-o criză acută (criza de gută), prin depunerea de cristale de urat(sare a acidului uric) în zonele subcutanate (tofi gutosi) şi prin afectare renală. Hiperurcemiile sunt sindroame caracterizate prin creşterea concentratiei sangvine a uratului monosodic (sare a acidului uric). Se disting trei forme esenţiale din punct de vedere anatomo-clinic şi anume: hiperuricemia asimptomatică, criza acută de gută şi guta cronică. Guta este mai frecventă în rândul bărbaţilor , netratată poate duce la acutizarea bolii. Guta este o formă de artrită (inflamaţia articulaţiilor), caracterizată prin episoade dureroase secundare inflamaţiei articulaţiilor. Boala este caracterizată prin durere, edem, roşeaţa şi căldură locală precum şi prin impotenţa funcţională a articulaţiei. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul proteinelor, excesul putându-se explica printr-un aport exagerat de carne şi viscere (bogate în nucleoproteine). La producerea acestei stări poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explică de ce în condiţii alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid uric în exces în sânge. În producerea acestor anomalii, pe lângă aportul exagerat de carne, au rol şi alţi factori cum ar fi, de exemplu: supraalimentaţia, consumul de alcool, sedentarismul. Mulţi dintre cei care au gută sunt obezi, mari consumatori de carne şi băuturi alcoolice, sedentari. Efortul fizic prea intens sau repausul la pat prea îndelungat, expunerea la frig sau umiditate, reacţiile alergice, infecţiile acute, traumatisme diverse, intervenţii chirurgicale pot fi alte cauze ale declanşării şi acutizării bolii. Şi anumite medicamente: diuretice, citostatice pot declanşa boala. Unii bolnavi relatează chiar o repetare a atacului de gută după acelaşi aliment, acelaşi tip de efort sau acelaşi medicament favorizant.
Există guta primară (primitivă) cu caracter familial, ereditar, şi gută secundară, care poate apărea în diferite boli (în boli ale sângelui, în boli endocrine, în boli de piele, cum ar fi psoriazisul etc.). Adesea se asociază cu obezitatea şi diabetul zaharat. În lipsa tratamentului, în decurs de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evoluează sub forma unor crize acute, după această perioadă de timp, pe prim plan se situează manifestările cronice ale gutei. Prima criză de gută poate apărea în plină sănătate: bolnavul se culcă în condiţii normale, este trezit brusc din somn, în timpul nopţii, de dureri de mare intensitate (violente) apărute în articulaţia degetului mare de la picior. În scurt timp, această articulaţie se umflă (tumefiază) şi se înroşeşte, pielea devine întinsă, strălucitoare, iar durerea este insuportabilă. Inflamaţia articulaţiei şi a ţesuturilor din jur este atât de pronunţată, încât unii bolnavi cred că au o infecţie şi încep să ia antibiotice. Brusc, spre dimineaţă durerile scad puţin, dar se intensifică în cursul nopţii următoare. În lipsa unui tratament, o asemenea criză poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza durează 2-3 săptămâni. Recidivele apar după luni sau ani. În stadiul cronic, articulaţiile sunt persistent inflamate, deformate şi dureroase. Sunt afectate, în special, articulaţiile degetelor mâinii. De asemenea, tot în stadiul cronic, prin eliminarea unei cantităţi mari de uraţi prin rinichi, are loc o încrustare a acestora (nefropatia gutoasă) şi formarea de depuneri sub formă de pietre (calculi) în bazinet şi în căile urinare. În general, evoluţia bolii renale este spre insuficienţă renală, iar pietrele renale migrează, producând dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale. Factori de risc in gută sunt: obezitatea, consumul excesiv de alcool, alimentaţia bogată în carne sau produse alimentare de origine marina (au un conţinut ridicat în purine), tratamentul cronic cu diuretice, utilizarea cronica a aspirine, boli intercurente sau boli infecţioase acute, sexul masculin, ereditatea. Diagnosticul se pune în urma consultului, medicul poate solicita şi unele analize de laborator, din care una este esenţială, şi anume dozarea acidului uric în sânge. La unii pacienţi în timpul crizelor nivelul acidului uric în sânge poate fi normal, dar se constată majorat peste 3-4 săptămâni după atacul acut. De asemenea, are importanţă şi examenul radiologic, care pune în evidenţă chisturi osoase, precum şi nodulii osoşi (tofii gutoşi). Tratamentul de durată trebuie indicat de către un reumatolog şi poate fi monitorizat ulterior cu ajutorul medicului de familie. Este necesar şi o dietă severă alimentaţia trebuie să fie saracă în purine, în proteine în general (mai puţin de 0,5g/kg corp/24 ore), bogată în lichide şi în legume şi fructe, trebuie să beţi mai mult de doi litri de lichide pe zi (apa minerală sau plată). În cazul în care transpiraţi mai mult în timpul zilei (prin activitate fizică sau caldură în timpul verii), trebuie să consumaţi mai mult de trei litri pe zi. Se pot consuma de asemenea şi sucuri de lămâie sau portocale.