Fibromialgia este o afecţiune cronică, caracterizată de dureri difuze şi sensibilitate în muşchi şi în ţesuturile moi. Cauzele exacte ale afecţiunii nu sînt cunoscute, însă se ştie că ea este mai des înîlnită la femei decît la bărbaţi. Pe lîngă dureri, fibromialgia este caracterizată şi de tulburări de somn, oboseală profundă, stări depresive şi anxietate, rigiditate a corpului, disconfort abdominal, probleme în menţinerea echilibrului, ameţeli sau creşterea sensibilităţii faţă de unii factori ai mediului cum sînt lumina, zgomotul, mirosurile sau anumite substanţe. Din statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 3% din populaţia planetei este afectată de această boală.
Ca simptomatologie, pe lângă dureri, mai pot apărea următoarele simptome:
- tulburări de somn, oboseală profundă, stări depresive, anxietate.
- rigiditate a corpului (o problemă majoră a pacienţilor suferinzi de fibromialgie) -”înţepenire” într-o poziţie incomodă, înţepenire în momentul trezirii, etc.
- dureri de cap şi dureri faciale - durerile de cap pot proveni de la durerile din zona gâtului (tendoane) sau zona umerilor, sau pot fi asociate cu durerile musculare ale muşchilor din jurul încheieturilor teporomandibulare.
- disconfortul abdominal - simpto-matologia fibromialgiei include tulburări digestive, dureri abdominale, stări de diaree intercalate cu stări de constipaţie.
- concentrarea mentală - bolnavii de fibromialgie se plâng deseori de “scăpări” de memorie, încurcarea cuvintelor în timpul unei conversaţii sau chiar în scris, tremurături şi chiar faptul că scapă din mână lucrurile.
- dezechilibru - pacienţii acuză de asemenea, probleme în menţinerea echilibrului şi ameţeli. Apar dificultăţi în ceea ce priveşte orientarea, conducerea unui automobil sau chiar citirea unei cărţi.
- creşterea sensibilităţii faţă de unii factori ai mediului înconjurător - apar reacţii asemănătoare cu reacţiile alergice la diverşi factori ai mediului: lumină, zgomot, mirosuri, diferite substanţe. etc. Unii factori pot creşte riscul dezvoltării fibromialgiei. Sexul feminin este predispus la acest sindrom. O boală reumatică (ca artrita reumatică), o boala infecţioasa sau o problema psihiatrică pot creste şansa de a dezvoltă fibromialgia. Există dovezi pentru creşterea riscului de a face fibromialgie în cazul prezenţei antecedentelor familiale.
Pacientul care are fibromialgie are şanse mai mari să prezinte simtologia recurentă sau durere persistentă dacă:
- are episoade frecvente de stress emoţional sau fizic
- are mai mult de 11 puncte sensibile la evaluarea iniţiala
- a prezentat simptomatologie pentru mulţi ani
- prezinţa insomniei sau alte tulburări de somn
- este depresiv sau are tulburări de anxietate. Pentru majoritatea oamenilor, simptomatologia fibromialgiei constă în puseuri de toleranţă scăzută la durere şi scăderea activităţii fizice. Nu oricărui medic îi este uşor să pună diagnosticul şi să trateze o fibromialergie, deoarece încă nu este o problema medicală bine definită.
Se recomandă un medic sensibilizat la simptomatologia asociată fibromialgiei, durerea constantă, oboseală şi altele. Cei mai experimentaţi medici în tratamentul fibromialgiei sunt: medicul reumatolog, medicii specialiştii în managementul durerii. În general, tratamentul medicamentos nu este foarte folositor pentru fibromialgie. Acestea pot întrerupe periodicitatea simptomelor, pot reduce durerea şi pot ameliora tulburările de somn într-un puseu, dar fac parte, de obicei, dintr-un plan de tratament mai mare care se axează pe exerciţii şi alte tipuri de tratament.
Antialgicele narcotice şi somniferele care duc la dependenţă sunt folosite rar în tratamentul fibromialgiei. Sunt adesea ineficiente şi în timp dau dependenţă.
Se recomandă supravegherea atentă a adulţilor şi a copiilor care au tratamente cu antidepresive, pentru observarea precoce a semnelor de suicid. Aceste indicaţii sunt importante în special la începutul unui tratament sau când se modifica dozele. Se recomandă, de asemenea, supravegherea pacienţilor în cazul accentuării anxietăţii, atacuri de panică, agitaţie, nelinişte, insomnie, impulsivitate, ostilitate şi mânie. Este foarte importantă supravegherea acestor comportamente la copii, care sunt mai puţin capabili să-şi controleze impulsivitatea decât adulţii şi de aceea prezintă un risc mai mare de intenţii suicidale. Nu se recomandă încetarea utilizării antidepresivelor, ci monitorizarea celor care utilizează acest tip de tratament şi în cazul apariţiei unor semne sa contacteze medicul curant.