Tahicardia constă din accelerarea ritmului cardiac la valori între 100-160 pulsaţii pe minut, comparativ cu limita fiziologică normală de 60-70 bătăi pe minut, cu variaţii în funcţie de vârsta şi sexul persoanei.

 La bebeluşi, tahicardia poate să apară din cauza unor tulburări funcţionale ale sistemului nervos. Aceste tulburări au debut brusc şi repercursiuni severe asupra stării generale a sănătăţii (agitaţie, tugumente cenuşii).

 În primele luni de viaţă, copiii au un ritm cardiac foarte rapid (120-140 pulsaţii pe minut) care scade la vârsta de 4-6 ani (100-110 bătăi pe minut). Creşterea ritmului cardiac faţă de valorile normale apare atunci, când copilul este speriat, plânge, ţipă, se agită sau are febră mare.

 Fără un tratament de urgenţă, în maximum 48 de ore, poate să intervină insuficienţa cardiacă cu blocaj respirator şi cardiac (mare atenţie la mamele care lasă copiii să ţipe pentru a-şi întări plămânii !).

 În declanşarea tahicardiei intervin diferiţi factori de stres, eforturi fizice şi intelectuale, emoţii puternice, stări de excitaţie nervoasă, insomnii, febră ridicată, unele afecţiuni cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, malformaţii congenitale ale inimii, miocardită, hemoragii), boli glandulare (hipertiroidism), digestie îngreunată, focare de infecţii (amigdalită, dentare), intoxicaţii (cu alcool, tutun, cafea etc) sau după tratamente cu miofilină, efedrină, adrenalină şi alte tonice cardiace.

 Bolnavii de tahicardie acuză palpitaţii şi jenă în zona inimii, ameţeli, greţuri, mâini şi picioare reci.

Bradicardia, apanajul vârstnicilor

Bradicardia este o diminuare a ritmului cardiac sub 60 bătăi pe minut, fără afectarea frecvenţei. În cazuri rare, ritmul cardiac scade sub 40 pulsaţii pe minut, chiar la 20-30 bătăi, când bolnavul îşi pierde cunoştinţa din cauza unei irigări insuficiente a ţesutului specific din miocard, ceea ce poate fi fatal.

 Adulţii tineri şi sănătoşi precum şi sportivii bine antrenaţi, cu mare capacitate de efort, au frecvenţa cardiacă în repaus la valori sub 60 pulsaţii pe minut. Valori reduse se constată şi la persoanele în vârstă (peste 65 de ani), în timpul somnului sau la sarcina femeilor.

 Printre cauzele care determină bradicardia sunt menţionate unele afecţiuni cardiace (hipertensiunea intracraniană şi arterială, infarctul miocardic, endocardita, sarcoidoza, operaţiile pe cord), tulburări endocrine (hipotiroidism), diabet zaharat, colesterol ridicat, febră tifoidă, icter, demineralizarea organismului, nivel crescut de potasiu (hiperpotasemie), intoxicaţii cu nicotină, plumb sau digitală, vome, tuse, obezitate, sedentarism sau statul prelungit în picioare (ortostatism) şi administrare în exces a unor medicamente de sinteză pentru bolile cardiace (betablocante, antiaritmice, digoxină etc).

 Principalele simptome ale bradicardiei simţite de bolnav sunt: ameţeli, presincopă şi sincopă (leşin), oboseală la efort, dispnee, palpitaţii, angină pectorală, edeme la nivelul gleznelor şi dificultăţi de concentrare şi de respiraţie.

 Aceste tulburări de ritm cardiac nu prezintă, de regulă, pericole pentru bolnavi, fiind stimulări vremelnice ale centrilor nervoşi din creier şi ale centrilor cardioacceleratori. În acest caz pot exista aritmii fără a exista o boală cardiacă.

 Uneori, accesele de ritm survin brusc (fibrilaţie atrială paroxistică şi tahicardie paroxistică) sau se instalează progresiv (fibriloflutter).

 Testarea aritmiei se face prin electrocardiogramă (E.K.G.), diferenţiind: EKG de repaus, EKG de efort, EKG de 24 ore (Holter) şi EKG transtelefonică.

Regimul de viaţă

 În timpul crizelor cardiace, bolnavul va sta în repaus la pat şi va primi un pahar cu apă îndulcită, luată prin înghiţituri rare. Se va face un masaj uşor pe globii ochilor, cu pleoapele închise, în timp ce bolnavul va respira profund.

 Între crize se combate constipaţia şi se vor evita eforturile fizice şi intelectuale, stresurile, emoţiile şi abuzurile alimentare.

Consumaţi alimente bogate în potasiu

 Ca regim alimentar se recomandă fulgi de ovăz sau de orz, macerat din coji de ouă cu drojdie de bere (consumat timp de 1-2 săptămâni pe lună), ulei vegetal, cărbune de lemn sau cenuşă vegetală

 În evitarea aritmiilor cardiace un rol important îl au ionii de potasiu (cu rol antagonist faţă de ionii de sodiu). Alături de magneziu, cationii de potasiu asigură o bună funcţionare a muşchilor inimii, a sistemului nervos şi o atenuare a hipertensiunii, contribuind la reglarea excitabilităţii neuromusculare şi a contracţiilor musculare la nivelul inimii, prin menţinerea potenţialului electric al sistemului nervos şi al transmisiei impulsurilor nervoase în tot corpul corpul.

 Surse bogate în potasiu sunt unele legume (usturoi, spanac, păstârnac, cartofi noi, dovlecei) şi fructe proaspete (dovleac, coacăze negre, prune, banane, smochine).

 O mare atenţie se impune la consumul de alcool. Un studiu efectuat în Danemarca pe un grup de 48.000 bărbaţi şi femei a ajuns la concluzia că bărbaţii care consumă zilnic alcool în cantitate echivalentă cu 330 ml bere, 120 ml vin sau 40 ml spirtoase prezintă un risc mărit cu 40 % de a suferi de aritmie cardiacă, uneori cu evoluţie spre embolie.