Miocardita poate fi consecinţa unor boli ca bolile infecţioase bacteriene, precum difteria, afecţiunile cauzate de streptococi, febra tifoida, psitacoza, infecţiile cu micoplasma, . Bolile virale sunt des amintite (gripa, oreion etc.), mai rar demonstrat, dar virusul SIDA poate fi responsabil de o miocardita.& Miocardita re prezintă inflamaţia miocardului (muşchiul cardiac). Miocardita este una dintre cauzele de moarte subită la pacienţi tineri în cursul unui efort violent. Miocardita este generată în cele mai multe cazuri de răceala. Miocardita consta în obstrucţionarea funcţiei de închidere şi deschidere a celulelor muşchilor inimii, producând încordarea (tensionarea) muşchilor inimii. Actualmente aceasta afecţiune nu este uşor de tratat nici prin medicina clasica, nici prin cea tradiţionala chineza. Atunci când inima este mărită, in realitate problema consta în faptul ca muşchii inimii sunt bolnavi, după ce celulele au permis mărirea inimii ele nu mai pot produce micşorarea ei, afectând circulaţia sângelui. Dacă sângele din zona inimii este insuficient, atunci apar probleme grave. In situaţia in care este activa cu precădere funcţia de deschidere a celulelor inimii, cea de închidere fiind scăzută. Pentru diagnosticarea miocarditei în primul rând se face o electrocardiogramă şi a unei radiografii Extrem de importantă este examinarea unui fragment din muşchiul inimii (biopsie) deoarece aceasta este singura procedura pentru confirmarea diagnosticului. Extrem de importantă este şi diagnosticarea afecţiunii care a dus la apariţia miocardite. Evoluţia miocarditei depinde de cauza care a produs-o. Cauzele severe pot duce la insuficienţă cardiacă sau chiar la deces. Cu toate acestea, în cele mai frecvente situaţii, inflamaţia se vindecă şi este urmată de recuperare completă. Pentru a preveni apariţia miocarditei este important să tratezi la timp afecţiuni precum boala inflamatorie, reumatismul articular sau infecţia cu virusul coxsackie. Extrem de importantă este şi evitarea expunerii la radiaţii, la anumite substanţe chimice sau administrea medicamentelor fără acordul medicului. Simptomele miocarditei sunt : ritmul inimii poate fi neregulat, cu extrasistole (reprezinta contracţiile premature). Subiectul poate, de asemenea, să resimtă o jenă respiratorie şi poate prezenta semne de insuficientă cardiacă, dureri difuze la nivelul pieptului, febră,retenţie de fluide. Tratarea miocarditei constă în primul rând tratarea  cel al afecţiunii în cauza şi consta în administrarea de corticosteroizi, evitarea eforturilor importante până când funcţia cardiacă revine la normal. O dietă adecvată, incluzând restricţia de sare . Dacă medicul cardiolog observă anomalii ale ritmului cardiac, poate recomanda internarea, monitorizarea electrocardiografică şi administrarea unui tratament antiaritmic adecvat până când ritmul cardiac revine la normal. În situaţii severe, medicul poate indica transplantul cardiac.