Angina acută difterică reprezintă o inflamaţie a mucoasei la nivelul laringelui care apare în cursul unei boli infectocontagioase grave determinată de către bacilul difteric Klebs-Loeffler.
Datorită vaccinărilor din ziua de azi acest tip de boală este întâlnită mai rar şi este pe cale de eradicare. Localizarea cea mai frecventă a acestei boli este la faringe, deşi bacteria rămâne la mucoasa faringelui, se poate răspândi în tot organismul.
Care sunt cauzele din care poate apare angina difterică?
Factorii care sunt favotizanţi în apariţia acestui tip de angină, sunt reprezentaţi de către sursa de infecţie, adică oamenii sănătoşi care poartă bacteria dar şi cei infectaţi de difterie iar transmiterea se face prin picăturile de salivă răspândite prin strănut sau salivă. Aceste picături au o denumire- picăturile lui Pflugge. Cel care iniţiază boala este bacilul Klebs-Loffler.
Care sunt simptomele pe care le are bolnavul?
Există 5 tipuri de manifestări: 

•  angina acută  comună - bolnavul prezintă simptomele generale ca: frisoane, febră de 38 gr Celsius, este astenic, palid,  are tahicardie, tulburări digestive. La nivelul gâtului, pacientul se plânge că îl doare când înghite mâncarea care este mai ales tare, are  vocea răguşită, se poate întâmpla să revină mâncarea pe nas în cazul în care este afectat vălul palatin. La bucofaringosopie, amigdalele sunt umflate, roşiatice, acoperite cu pete galbene sau mai rar albicioase cenuşii, la început izolate iar mai apoi se unesc  şi formează nişte membrane ( se numesc false membrane, deoarece se desprind  cu greu şi lasă în urma lor o zonă sângerândă). Cu timpul aceste membrane se întind , ele depăşesc amigdala şi pot ajunge chiar la  nivelul laringelui, rinofaringe şi chiar până la urechea medie. Ganglionii de sub mandibulă sunt măriţi, dureroşi dacă îi atingi, duri şi mobili.
• angina difterică malignă-  aceasta apare dacă se întârzie cu  seroterapia sau datorită faptului că toxina bacteriei este mai virulentă. Acest tip poate apărea şi din cauza că se asociază cu o altă bacterie, cum ar fi streptococul, sau dacă apare deodată u scarlatina, rujeola sau pur si simplu pentru că organismul este foarte slăbit. Bolnavul se prezintă la medic cu: frisoane, febră 40-41 gr Celsius, dureri mari de cap, vărsături, dureri de stomac, este palid, cu delir, ochi încercănaţi, puls slab, neregulat, tensiune mică. Pe lângă acestea are dureri la înghiţire, gura miroase putred, voce răguşită, refluarea alimentelor pe nas. Local se văd membranele false foarte extinse ce au o culoare cenuşie, gangrenos care sângerează şi sunt umflate. Ele pot să intre  până la nas şi determină sângerare iar dacă intră la nivelul laringelui apare aşa numitul crup difteric  (ca o membrană mai groasă). Această formă toxică poate să evolueze letal în ciuda tratamentului care se face cu antibiotice.
• angina difterică necaracteristică simptomatic- ea se manifestă ca o angină obişnuită cu puroi care se vindecă în 8 zile fără tratament dar cu o perioadă de revenire prelungită şi de multe ori rămâne nediagnosticată decât atunci când apare paralizia vălului palatin, ocular sau multiple cu alte localizări.
• adenoidita acută difterică- este atuni cănd apare la amigdala faringinală a lui Lushka şi este o formă periculoasă care poate să dea paralizii.
• forma pseudoflegmonoasă- apare la adulţi şi este ca un flegmon la nivelul periamigdalian şi se poate transforma într-o formă malignă.

Diagnosticul de angină acută difterică se pune pe baza contextului în care a apărut, examenul clinic paraclinic( examen bacteriologic) şi intradermoreacţia Schick pozitivă.
Cu ce se poate confunda?

• angina difteroidă pneumococică
• angina Plaut-Vincent
• şancrul sifilitic  primar
• false membrane după amigdalectomie
• mononucleoza infecţioasă
• agranulocitoza
• angina herpetică
• angina eritematoasă pultacee sau flegmonoasă

Care sunt complicaţiile?
Compliaţiile apar datorită toxinei care intră în circulaţie şi afectează organele. Cea mai întâlnită complicaţie este paraliza vălului palatin şi a faringelui care se opreşte în 2-3 săptămâni. Alte complicaţii ar fi: paraliza nervilor oulomotori,  ale picioarelor şi mâinilor, a nervilor intercostali şi a reurentului care pot duce la deces. Crupul difteri poate să determine asfixia. Miocardita difterică duce la tahicardie sau bradicardie.
Care este tratamentul?

• se face seroterapie intramuscular sau pe venă până când dispar membranele
• ca să nu apară complicaţiile, se asociază anatoxina daca este forma cu evoluţie lungă
• se administrează penicilină contra bateriei şi a altor infecţii asociate
• ca să nu se realizeze paralizii se administrează Stricnină
• în cazul în care apare crupul difteric se fac traheostomii pentru că există riscul de asfixiere

Pentru prevenire, în mediu contaminat se administrează 1000 unităţi  de ser antidifteric, acesta îi dă pacientului o imunitate directă dar nu durează mult sau se poate face vaccinarea ce are o imunitate tardivă (după 3 săptămâni) dar de lungă durată.