Semnele şi simptomele

• Prurit persistent, extrem
• Zone de piele îngroşate

Eczema, numită şi dermatita atopică, apare, de obicei, la sugari şi copii, deşi poate apărea şi la alte vârste. Aproximativ70% dintre persoanele cu eczemă au istoric familial de această boală. Pe lângă acesta 40-60%dintre indivizii cu eczemă au alergii respiratori ca febra de fân şi astmul bronşic.

Diagnostic

Eczema constă în zone de piele uscată, foarte pruriginoasă, îngroşată. În mod special, afecteză pielea din spatele genunchilor şi din pliurile coatelor. Pruritul este persistent, persoanele afectate scărpinându-se înnebunitor. Sugari şi copiii care au această afecţiune transpiră mai mult decât normal, au pielea uscată cu o tendinţă mai mare decât în mod normal de a fi pruriginoasă. Cei mai mulţi sugari cu eczemă provin din familii în care există şi alţi membri cu boli corelate cu alergia, cum ar fi febra de fân sau astmul bronşic.

Copiii se vindecă, în general, pe la vârsta de 6 ani, deşi la unii indivizi, ameliorarea nu survine nici până la pubertate sau vârsta adultă.

Cât de gravă este eczema?

Eczema este supărătoare, dar la cei mai mulţi oameni este o problemă trecătoare. Unele persoane pot prezenta eczeme severe.

Tratament

În principal, constă în folosirea de creme , loţiuni sau antihistaminice. Scopul este de a stopa pruritul intens, deoarece duce la scărpinat şi devine şi mai intens.

Îmbăiaţi copiii puţin timp, nu mai mult de 3 ori pe săptămână,cu un săpun neutru neiritant. Utilizarea de uleiuri de baie fereşte pielea de uscare excesivă. Tăiaţi unghiile scurt pentru a reduce problemele date de scărpinare.                                                                                                                                               Prevenirea

Evitaţi transpiraţia şi supraîncălzirea, care sunt factorii declanşatori ci mai cunoscuţi ai eczemei. Deşi alergenii nu pot produce direct eczema, ei pot declanşa o criză.

Alergenii inhalatori, ca polenul, germenii de praf sau părul de animal sunt deosebit de periculoşi. Aerul uscat, de asemenea, pot irita eczema. aşa că puteţi să vă gândiţi la folosirea umidificatorului în casă în perioada uscată a anului.

Alergia la latex

Reacţia alergică la latex-o substanţă din mai multe produse de îngrijire a sănătăţii şi de larg consum- a devenit tot mai frecventă. Latexul este un produs elastic natural derivat din seva lăptoasă a arborelui de cauciuc. Este prezent în mănuşile chirurgicale, în dizpozitivele pentru perfizii intravenoase şi în aparatele de asistare a respiraţiei, precum şi în multe produse medicale şi dentare. Multe produse de larg consum conţin latex, de exemplu prezervativele,diafragmele, mănuşile de cauciuc, mingile şi anvelopele.

Reacţii la latex pot fi de 2 tipuri: 1. o erupţie cutanată(dermatita cutanată). Este adesea prezentă la persoanele care poartă mănuşi de cauciuc şi se aseamănă cu erupţia care apare pe piele de la iedera otrăvitoare. Acest tip de răspuns alergic, în general, nu este o reacţie la latex, ci la aditivii chimici folosiţi în fabricarea produselor de latex. 2. O reacţie alergică clasică, ce poate fi mult mai serioasă. În acest caz, alergenii sunt chiar proteinele din latex. Semnele şi simptomele includ urticarie, febra de fân, secreţie nazală abundentă şi altele asociate cu astmul bronşic ocupaţional.

Cele mai bune metode de tratament este evitarea latexului sau reducerea expunerii la el cât mai mult cu putinţă. Dacă bănuiţi că aveţi alergie la latex, mergeţi la un alergolog ca să verificaţi. Ăn istoric medical şi testele alergice pot depista sensibilitatea dumneavoastră la latex. Folosiţi creme şi loţiuni pentru a păstra pielea hidratată. Pentru a reduce inflamaţia şi pruritul, aplicaţi o cremă sau un unguent care conţine corticosterioid. Dacă acesta nu ajută, medicul v-ar putea prescrie un antihistalmic.

Dacă afecţiunea durează de luni sau ani, poate îngroşa pielea, care devine pergamentoasă- proces numit lichenificare. În asemenea situaţii, medicul vă recomandă unguente care conţin gudron de cărbune, un lichid gros care se obţine din distilarea cărbunelui. Gudronul de cărbune conţine substanţe chimice cu posibil efect terapeutic, dar poate murdări şi poate avea un miros neplăcut.