Diagnostic

Principalele semne şi simptome ale astmului bronşic sunt episoadele de wheezig, de tuse sau dificultăţile respiratorii. Obstrucţia fluxului de aer rezultă dintr-o inflamare a pereţilor bronşiilor, din constricţia fibrelor muşchilor netezi ai bronşiilor şi creşterea producţiei de mucus. Inspiraţia şi expiraţia prin bronşiile îngustate produc un sunet şuierător(Wheezing). Medicii folosesc diferite teste pentru diagnosticarea astmului bronşic şi cauzele sale. Pot fi necesare un examen fizic complet, teste respiratorii şi alergice.

Medicul vă poate recomanda să faceţi un test de măsurare a debitului expirator, acasă, pentru a determina dacă există o predispoziţie pentru crize, în scopul eliminării eventualelor cauze.

Medicamentele pentru astm

Cei mai mulţi oameni cu astm pot într-adevăr controla boala cu ajutorul medicamentelor. Medicamentele pentru astm se împart în 2 categorii: cele pe care să le luaţi contnuu, pentru a preveni crizele, şi cele pe care să le folosiţi în timpul crizei.

Medicamente pentru prevenire Medicamentele pentru prevenire se iau, de obicei, de 1-2 ori pe zi pentru prevenirea crizelor de astm. Ele acţionează reducând inflamaţia în căile aeriene şi prevenind astfel spasmul spontan al muşchilor căilor aeriene . Dacă un singur medicament nu poate controla astmul bronşic, puteţi avea nevoie de o combinaţie de medicamente. Aceste medicamente sunt:

Corticosteroizi inhalatori

Corticosteroizii inhalatori se folosesc frecvent pentru a trata astmul bronşic, exceptând situaţia în care astmul bronşic are doar simptome uşoare sau intermitente. Aceste sunt fluticasoane (Flovent), budesonide (Pulmicort), triamicilone (Azmocort), beclomethasone(Beclovent, Vanceril) şi flunisolide (Aerobide).

aceste medicamente acţionează local asupra ţesutului pulmonar pentru a reduce inflamaţia mucoasei şi hiperreactivitatea căilor aeriene(„spasmul”). Reacţiile adverse frecvente sunt răguşala, o infestaţie fungică bucală(afte) şi leziuni cutanate.

Corticosteroizi orali

Corticosteroizi orali se prescriu mai ales la adulţi sau copiilor în caz de astm greu de controlat sau sever. Cel mai cunoscut corticosteroid oral este prednisonul. Are eficienţă în controlul inflamaţiei căilor aeriene, dar poate produce multe reacţi adverse, mai ales dacă este luat pe termen lung. Reacţiile adverse includ glaucomul, cataracta , osteoporoza şi oprirea creşteri la copii.

Cromoly şi nedocromil

Cromolynul inhalator(Intal) şi nedocromil (Tilade) sunt medicamente antiinflamatoare care pot preveni crizele la persoane cu astm uşor sau moderat. Ele sunt eficiente şi în prevenirea astmului bronşic de efort. Acest medicament se prescriu adesea la copii şi adulţi tineri.

Blocanţi de leucotriene

Blocanţii de leucotriene, introduşi pe piaţă din anul 1996, sunt cea mai nouă clasă de medicamente pentru astm în ultimi 20 de ani. Aceste medicamente împiedică acţiunea unui grup puternic de mediatori ai astmului bronşic numiţi leucotriene.

Blocanţii de leucotriene includ medicamentele zileuton(zyflo), zafirlukast(Accolate), montelukas (Singulair). Aceste medicamente prezintă şi eficienţă în controlul simptomelor astmului bronşic persistent. Deoarece se administrează oral, blocanţii de leucotriene sunt preferaţi de unele persoane cărora nu le plac substanţele inhalatorii sau au dificultăţi în utilizarea lor.

Beta-agoniştii cu acţiune prelungită

Beta-agoniştii inhalatori cu acţiune prelungită includ medicamentele salmeterol(Serevent) şi formotelor (Fordil). Ele ameliorează constricţia în căile aeriene mai mult de 12 ore şi sunt adesea folosite pentru a preveni semnele şi simptomele din astm, inclusiv crizele nocturne. Deoarece durează mai mult până acţionează, aceste medicamente nu sunt recomandate pentru ameliorarea rapidă în timpul unei crize. Beta-agoniştii sunt disponibili şi sub formă de tablete, dar acestea nu sunt la fel de rapide ca cele inhalatorii şi pot produce mai multe reacţii adverse.

Teofilina

Teofilina(Elixophyllin, Uniphyl) se foloseşte adesea atunci când alte medicamente nu sunt eficiente. Administrarea sub formă de pastile, este un medicament atât cu acţiune prelungită cât şi de scurtă durată. Teofilina nu este la fel de eficientă ca beta-agoniştii, dar are efect mai îndelungat decât beta-agoniştii cu acţiune scurtă.

Teofilina poate fi dificil de utilizat deorece interacţionează slab cu alte medicamente şi are, de obicei, reacţii adverse. Totuşi, este un tratament eficient pentru anumite persoane.