Probleme legate de felul în care noi percepem lumea cu ajutorul ochilor, sunt peste tot. Ochiul este o parte a organismului indispensabil. Cei care sunt privilegiaţi de acest lucru dezvoltă alte capacităţi alte organismului: simţul orientării, al auzului, simţul tactil şi altele . O afectare al acestui organ se poate realiza la acuitatea vizuală.
Senzaţia de formă este capacitatea de a deosebi forma unui obiect pe care îl percepe ochiul în spaţiu. Această senzaţie se împarte pe trei categorii:

• vederea centrală denumită acuitate vizuală,
• vederea periferică denumită câmpul vizual=totalitatea spaţiului ce ne înconjoară pe care ochiul uman îl poate cuprinde,
• sensibilitatea la contrast= capacitatea ochiului de a vedea difenţele de luminozitate

Unul din capacităţile ochiului este vederea centrală, adică acuitatea vizuală. Aceasta reprezintă posibilitatea ochiului uman de a diferenţia forma, dimensiunea, conturul şi detaliile elementelor ce ne înconjoară. Vederea mai clară este realizată de regiunea centrală, foveea, în condiţii optime de iluminare şi care au contrast maxim între fond şi test.
Acuitatea vizuală prezintă trei tipuri de elemente:

•  minim vizibil, adică cel mai mic detaliu poate fi perceput de către ochi, mai excat de către retină, dacă formează pe retină o imagine sub un unghi de un grad arc de cerc,
• minim separabil, înseamnă ca pentru două detalii să fie văzute fiecare în felul său este necesar ca între imaginile lor de pe retină să existe un anumit spaţiu care este de sub un grad arc de cerc,
• puterea de aliniere, reprezintă minimum de variaţii, în care poate ajunge până la 10 grade arc de  cerc.

Cum se poate determina acuitatea vizuală?
Examinarea ochiului din punct de vedere al acuităţii vizuale, se face cu obişnuitele tabele speciale care conţin cifre, litere, semne sau desene, tabele care se numesc optotipi.
Optotipii sunt alcătuiţi astfel încât semenele cele mai joase şi mici să poată fi văzute de la o distanţă de 5 metri ce reprezintă infinitul oftalmologic. Exprimarea acuităţii vizuale se face sub denumirea de fracţie.
Pacientul este aşezat la aproximativ 5 metri şi va  fi pus să citească literele din primul rând al optotipului, care trebuie văzute de la distanţa respectivă.
În cazul în care acesta nu poate să vadă primul rând, va fi adus mai aproape de optotip cu un metru iar dacă nici aşa nu poate să citească  va fi nevoit să enumere câte degete va arată medicul examinator şi se notează valoarea  şi distanţa la care bolnavul poate identifica. Există cazuri în care pacientul nu poate sa numere degetele  la 10 cm şi atunci va trebui să spună dacă vede mişcarea pe care o face oftalmologul  cu mâna  şi în cel mai rau caz dacă nici acest lucru nu îl percepe va fi întrebat dacă observă lumina de unde se află în acel moment.
Pentru a citi şi a scrie în determinarea acuităţii vizuale de aproape este necesar să existe o distanţă de 25-30 cm.
Cauzele care determină afectarea acuităţii vizuale pot fi:

• tulburări de refracţie
• tulburarea mediilor transparente ale ochiului
• afectarea retinei sau a căilor optice.